via ceamaifrumoasazi » cum a fost… în Bucureşti, cu prieteni dragi <3
via ceamaifrumoasazi » cum a fost… în Bucureşti, cu prieteni dragi <3
via ceamaifrumoasazi » cum a fost… cu piciorul la păstrare :)
Iulie 2011.
Cu ti-ti-ul din Polonia până în Germania, vrum-vrum până înspre graniţa cu Austria, ca să luăm cu asalt minunatul Karwendel.

Ah, de când aşteptam momentul ăsta, să-mi plimb bocănciorii prin Alpi, să cutreier locurile pe unde se zbenguia Heidi cu faţa ei pistruiată şi pe unde văcuţele (de regulă mov) ascultă jazz şi alte muzici…
Aşa că iată-mă-s, cu rucsacul în spinare, zâmbetul până la urechi, gata să înfrunt provocarea alpină!
Se spune că ploaia aduce bănet în casa tinerilor însurăţei. Nu pot să nu le doresc asta Agăi şi lui Ivan, prietenii care s-au căsătorit pe 16 iulie în Otwock, un orăşel de lângă Varşovia.
Am ajuns pe ploaie şi aşa a ţinut-o până în ziua nunţii, care a fost plină de lumină şi căldură. Cerul chiar le zâmbea. Şi avea de ce!
L’Année dernière à… Bucharest :P with ceamaifrumoasazi in RATB
me & Jim, in Dublin, by: farfromthesun
Iulie 2011.
Despre locul ăsta mi se pare cel mai greu să scriu. Cred că de asta am şi amânat atâta să postez ceva despre concediul din 2011…
Îmi amintesc perfect aproape fiecare secundă: un soare care cădea pieziş, o zi toridă, arşiţă… Totul frigea. Era linişte, firesc. Apăsător.
Iulie 2011.
A doua zi aveam să pornim spre Polonia, via Ungaria şi Slovacia. După ce am visat cu ochii deschişi la trambulina de la Zakopane, după ce am admirat peisajul montan minunat din Slovacia, am ajuns, iată, la Cracovia.

Iulie 2011.
Vor fi mai multe episoade, pentru că am colindat mult atunci, mai bine de două săptămâni, prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Germania și Austria. Cu două ținte am plecat de acasă: nunta prietenei mele din Polonia și o drumeție de două-trei zile prin Alpi, împreună cu prietenul nostru din Germania.
Noiembrie 2011.
Cu o seară înainte fusesem cu O. la Bastilia. Ion Barbu (de Petrila) a făcut acolo ceva foarte pe gustul meu, şi dintre toate cele de văzut şi admirat în acea librărie, cel mai mult m-a surprins o coincidenţă: pe carnea albă a casei cu cărţi de la Romană se înşiruiesc versurile pe care le recita cândva Florian Pittiş.
Noiembrie 2011.
A trecut de mult vremea când mergeam la târgul de carte din toamnă/iarnă, simplu vizitator, cititor şi cumpărător de cărţi, suporter al lumii editoriale, al (C6H10O5)n, copil de provincie ajuns la capitală, unde numele mari se scriu cu Litere etc. etc.
Septembrie 2010.
Se făcea că am pornit-o pe patru roţi într-o frumoasă (dis-de-)dimineaţă de toamnă din Bucureşti şi am condus, am tot condus, până ce am ajuns la poalele Făgăraşului, la vreo 10 km după oraşul Victoria. De aici începe povestea noastră…
O animaţie de sezon care mi-a mers la inimă…